5: 2 Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele.
5: 3 S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos, şi învăţa pe noroade din corabie.
5: 4 Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: Depărteaz-o la adânc, şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.
5: 5 Drept răspuns, Simon I-a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!
5: 6 După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele.
5: 7 Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.
5: 8 Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.
5: 9 Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii, pe care o făcuseră.
5: 10 Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus a zis lui Simon: Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.
5: 11 Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.
5: 12 Isus era într-una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la pământ, L-a rugat, şi I-a zis: Doamne dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.
5: 13 Isus a întins mâna, S-a atins de el, şi i-a zis: Da, voiesc, fii curăţit! Îndată, l-a lăsat lepra.
5: 14 Apoi i-a poruncit să nu spună nimănui. Ci du-te, i-a zis El, de te arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta ce a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.
5: 15 Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strângeau cu grămada, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.
5: 16 Iar El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.
5: 17 Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte Farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.
5: 18 Şi iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog, şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.
5: 19 Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei, şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.
5: 20 Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: Omule, păcatele îţi sunt iertate!
5: 21 Cărturarii şi Fariseii au început să cârtească, şi să zică în ei înşişi: Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?
5: 22 Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: Pentru ce cârtiţi în inimile voastre?
5: 23 Ce este mai lesne: a zice: Păcatele îţi sunt iertate, sau a zice: Scoală-te, şi umblă?
5: 24 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: Ţie îţi poruncesc, a zis El slăbănogului, scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă
5: 25 Şi numaidecât, slăbănogul s-a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.
5: 26 Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: Azi am văzut lucruri nemaipomenite.
5: 27 După aceea Isus a ieşit afară, şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezând la vamă. Şi i-a zis: Vino după Mine!
5: 28 Vameşul a lăsat totul, s-a sculat, şi a mers după El.
5: 29 Levi I-a făcut un ospăţ mare la el în casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei.
5: 30 Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau ucenicilor Lui: Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?
5: 31 Isus a luat cuvântul şi le-a zis: Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.
5: 32 N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi ci pe cei păcătoşi.
5: 33 Ei I-au zis: Ucenicii lui Ioan, ca şi ai Fariseilor, postesc des, şi fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă şi beau.
5: 34 El le-a răspuns: Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul când mirele este cu ei?
5: 35 Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile.
5: 36 Le-a spus şi o pildă: Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic, ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe şi haina cea nouă, şi nici peticul luat de la ea, nu se potriveşte la cea veche.
5: 37 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc;
5: 38 ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi, şi amândouă se păstrează.
5: 39 Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: Este mai bun cel vechi
