23: 2 Şi au început să-L pârască, şi să zică: Pe omul acesta l-am găsit aţâţând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului, şi zicând că el este Hristosul, Împăratul.
23: 3 Pilat L-a întrebat: Eşti Tu Împăratul Iudeilor? Da, i-a răspuns Isus, sunt.
23: 4 Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: Eu nu găsesc nici o vină în omul acesta.
23: 5 Dar ei stăruiau şi mai mult, şi ziceau: Întărâtă norodul, şi învaţă pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a început, până aici.
23: 6 Când a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean.
23: 7 Şi când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.
23: 8 Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.
23: 9 I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.
23: 10 Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo, şi-L pârau cu înfierbântare.
23: 11 Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a bătut joc de El, şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat.
23: 12 În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.
23: 13 Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod,
23: 14 şi le-a zis: Mi-aţi adus înainte pe omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul, înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de nici unul din lucrurile de care-l pârâţi.
23: 15 Nici Irod nu i-a găsit nici o vină, căci ni l-a trimis înapoi; şi iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.
23: 16 Eu deci, după ce voi pune să-l bată, îi voi da drumul.
23: 17 La fiecare praznic al Paştelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemniţat.
23: 18 Ei au strigat cu toţii într-un glas: La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!
23: 19 Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor.
23: 20 Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.
23: 21 Dar ei au strigat: Răstigneşte-L, răstigneşte-L!
23: 22 Pilat le-a zis pentru a treia oară: Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.
23: 23 Dar ei strigau în gura mare, şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.
23: 24 Pilat a hotărât să li se împlinească cererea.
23: 25 Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El.
23: 26 Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.
23: 27 În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se boceau, îşi băteau pieptul, şi se tânguiau după El.
23: 28 Isus S-a întors spre ele, şi a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.
23: 29 Căci iată vor veni zile, când se va zice: Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut, şi de ţâţele care n-au alăptat!
23: 30 Atunci vor începe să zică munţilor: Cădeţi peste noi! Şi dealurilor: Acoperiţi-ne!
23: 31 Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?
23: 32 Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus.
23: 33 Când au ajuns la locul, numit Căpăţâna, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga.
23: 34 Isus zicea: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac! Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
23: 35 Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus, şi ziceau: Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.
23: 36 Ostaşii de asemenea îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet,
23: 37 şi-I ziceau: Dacă eşti Tu Împăratul Iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!
23: 38 Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este Împăratul Iudeilor.
23: 39 Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi, şi mântuieşte-ne şi pe noi!
23: 40 Dar celălalt l-a înfruntat, şi i-a zis: Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă?
23: 41 Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău.
23: 42 Şi a zis lui Isus: Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!
23: 43 Isus a răspuns: Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.
23: 44 Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea.
23: 45 Soarele s-a întunecat, şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.
23: 46 Isus a strigat cu glas tare: Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul! Şi când a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.
23: 47 Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu, şi a zis: Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!
23: 48 Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept.
23: 49 Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, care-L însoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele ce se petreceau.
23: 50 Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios,
23: 51 care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.
23: 52 Omul acesta s-a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus.
23: 53 L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in, şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.
23: 54 Era ziua Pregătirii, şi începea ziua Sabatului.
23: 55 Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
23: 56 s-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.
