22: 2 Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.
22: 3 Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
22: 4 Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor.
22: 5 Ei s-au bucurat, şi au căzut la învoială să-i dea bani.
22: 6 După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea norodului.
22: 7 Ziua praznicului Azimelor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit.
22: 8 Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan, şi le-a zis: Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mâncăm.
22: 9 Unde voieşti să pregătim? L-au întrebat ei.
22: 10 El le-a răspuns: Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra,
22: 11 şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?
22: 12 Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.
22: 13 Ei au plecat, şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.
22: 14 Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
22: 15 El le-a zis: Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea;
22: 16 căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.
22: 17 Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu, şi a zis: Luaţi paharul acesta, şi împărţiţi-l între voi;
22: 18 pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.
22: 19 Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi le-a dat-o zicând: Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.
22: 20 Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicând: Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.
22: 21 Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.
22: 22 Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!
22: 23 Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.
22: 24 Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare?
22: 25 Isus le-a zis: Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători.
22: 26 Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte.
22: 27 Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuşi, sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă.
22: 28 Voi sunteţi aceia, care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.
22: 29 De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,
22: 30 ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
22: 31 Domnul a zis: Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.
22: 32 Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.
22: 33 Doamne, I-a zis Petru, cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.
22: 34 Şi Isus i-a zis: Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.
22: 35 Apoi le-a mai zis: Când v-am trimis fără pungă, fără traistă, şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? De nimic, I-au răspuns ei.
22: 36 Şi El le-a zis: Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s-o ia; cine are o traistă, de asemenea s-o ia; şi cine n-are sabie, să-şi vândă haina, şi să-şi cumpere o sabie.
22: 37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: El a fost pus în numărul celor fărădelege. Şi lucrurile privitoare la Mine, sunt gata să se împlinească.
22: 38 Doamne, I-au zis ei, iată aici două săbii. Şi El le-a zis: Destul!
22: 39 După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.
22: 40 Când a ajuns la locul acela, le-a zis: Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.
22: 41 Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage,
22: 42 zicând: Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.
22: 43 Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.
22: 44 A ajuns într-un chin ca de moarte, şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.
22: 45 După ce S-a rugat, S-a sculat, şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare,
22: 46 şi le-a zis: Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.
22: 47 Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.
22: 48 Şi Isus i-a zis: Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?
22: 49 Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se întâmple, şi au zis: Doamne, să lovim cu sabia?
22: 50 Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă.
22: 51 Dar Isus a luat cuvântul, şi a zis: Lăsaţi-i! Până aici! Şi S-a atins de urechea omului aceluia, şi l-a vindecat.
22: 52 Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: Aţi ieşit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege?
22: 53 În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.
22: 54 După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.
22: 55 Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei.
22: 56 O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el, şi a zis: Şi omul acesta era cu El.
22: 57 Dar Petru s-a lepădat, şi a zis: Femeie, nu-L cunosc.
22: 58 Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: Şi tu eşti unul din oamenii aceia. Iar Petru a zis: Omule, nu sunt dintre ei.
22: 59 Cam după un ceas, un altul întărea acelaşi lucru, şi zicea: Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean.
22: 60 Petru a răspuns: Omule, nu ştiu ce zici. Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul.
22: 61 Domnul S-a întors, şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: Înainte ca să cânte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.
22: 62 Şi a ieşit afară, şi a plâns cu amar.
22: 63 Oamenii, care păzeau pe Isus, Îl batjocoreau şi-L băteau.
22: 64 L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă, şi-L întrebau, zicând: Proroceşte, cine Te-a lovit?
22: 65 Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori.
22: 66 Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au adunat împreună, şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis:
22: 67 Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne! Isus le-a răspuns: Dacă vă voi spune, nu veţi crede;
22: 68 şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul.
22: 69 De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.
22: 70 Toţi au zis: Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu? Şi El le-a răspuns: Aşa cum o spuneţi; da, sunt.
22: 71 Atunci ei au zis: Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.
