2: 2 Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.
2: 3 Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
2: 4 Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David,
2: 5 să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
2: 6 Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.
2: 7 Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.
2: 8 În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
2: 9 Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.
2: 10 Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
2: 11 astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
2: 12 Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.
2: 13 Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu, şi zicând:
2: 14 Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.
2: 15 După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: Haidem să mergem până la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.
2: 16 S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.
2: 17 După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
2: 18 Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
2: 19 Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gândea la ele în inima ei.
2: 20 Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi care erau întocmai cum li se spusese.
2: 21 Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.
2: 22 Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului,
2: 23 după cum este scris în Legea Domnului: Orice întâi născut de partea bărbătească va fi închinat Domnului,
2: 24 şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.
2: 25 Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.
2: 26 Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
2: 27 El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
2: 28 Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu, şi a zis:
2: 29 Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
2: 30 Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,
2: 31 pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor,
2: 32 lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.
2: 33 Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.
2: 34 Simeon i-a binecuvântat, şi a zis Mariei, mama Lui: Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stârni împotrivire.
2: 35 Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.
2: 36 Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
2: 37 Rămasă văduvă, şi fiind în vârstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
2: 38 A venit şi ea în acelaşi ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.
2: 39 După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galilea, în cetatea lor Nazaret.
2: 40 Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.
2: 41 Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştelor.
2: 42 Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.
2: 43 Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta.
2: 44 Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie, şi au mers cale de o zi, şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.
2: 45 Dar nu L-au găsit, şi s-au întors la Ierusalim să-L caute.
2: 46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.
2: 47 Toţi care-L auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.
2: 48 Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.
2: 49 El le-a zis: De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?
2: 50 Dar ei n-au înţeles spusele Lui.
2: 51 Apoi S-a pogorât împreună cu ei, a venit la Nazaret, şi le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.
2: 52 Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
