19: 2 Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,
19: 3 căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.
19: 4 A alergat înainte, şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.
19: 5 Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus, şi i-a zis: Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.
19: 6 Zacheu s-a dat jos în grabă, şi L-a primit cu bucurie.
19: 7 Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: A intrat să găzduiască la un om păcătos!
19: 8 Dar Zacheu a stat înaintea Domnului, şi I-a zis: Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.
19: 9 Isus i-a zis: Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.
19: 10 Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.
19: 11 Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.
19: 12 Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.
19: 13 A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli, şi le-a zis: Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.
19: 14 Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună: Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.
19: 15 Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ.
19: 16 Cel dintâi a venit, şi i-a zis: Doamne, polul tău a mai adus zece poli.
19: 17 El i-a zis: Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi.
19: 18 A venit al doilea, şi i-a zis: Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.
19: 19 El i-a zis şi lui: Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi.
19: 20 A venit un altul, şi i-a zis: Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar;
19: 21 căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus, şi seceri ce n-ai semănat.
19: 22 Stăpânul i-a zis: Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat;
19: 23 atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?
19: 24 Apoi a zis celor ce erau de faţă: Luaţi-i polul, şi daţi-l celui ce are zece poli.
19: 25 Doamne, i-au zis ei, el are zece poli.
19: 26 Iar el le-a zis: Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
19: 27 Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace, şi tăiaţi-i înaintea mea.
19: 28 După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.
19: 29 Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi,
19: 30 şi le-a zis: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l, şi aduceţi-Mi-l.
19: 31 Dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l dezlegaţi? să-i spuneţi aşa: Pentru că Domnul are trebuinţă de el.
19: 32 Cei ce fuseseră trimişi, s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.
19: 33 Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?
19: 34 Ei au răspuns: Domnul are trebuinţă de el.
19: 35 Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.
19: 36 Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
19: 37 Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe care le văzuseră.
19: 38 Ei ziceau: Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!
19: 39 Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!
19: 40 Şi El a răspuns: Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.
19: 41 Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea,
19: 42 şi a zis: Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
19: 43 Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strânge din toate părţile:
19: 44 te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.
19: 45 În urmă a intrat în Templu, şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.
19: 46 Şi le-a zis: Este scris: Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.
19: 47 Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare;
19: 48 dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.
