6: 2 Pe frumoasa şi subţirica fiică a Sionului, o nimicesc!
6: 3 La ea vin păstorii cu turmele lor, îşi întind corturile în jurul ei, şi îşi pasc fiecare partea lui.
6: 4 Pregătiţi-vă s-o bateţi! Haidem! Să ne suim ziua în amiaza mare! Vai de noi, căci ziua scade, şi umbrele de seară se lungesc.
6: 5 Haidem să ne suim noaptea! Şi să-i dărâmăm casele împărăteşti!
6: 6 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Tăiaţi copaci, şi ridicaţi şanţuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită; căci în mijlocul ei este numai apăsare.
6: 7 Cum ţâşnesc apele dintr-o fântână, aşa ţâşneşte răutatea ei din ea; nu se aude în ea decât silnicie şi prăpăd; durerea şi rănile Îmi izbesc fără curmare privirile.
6: 8 Ia învăţătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez de tine, şi să fac din tine un pustiu, o ţară nelocuită!
6: 9 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Vor culege rămăşiţele lui Israel cum se culeg ciorchinele rămase dintr-o vie. Puneţi din nou mâna pe ea, ca şi culegătorul pe mlădiţe.
6: 10 Cui să vorbesc, şi pe cine să iau martor ca să m-asculte? Urechea lor este netăiată împrejur, şi nu sunt în stare să ia aminte. Iată, Cuvântul Domnului este o ocară pentru ei, şi nu le place de el.
6: 11 Eu sunt aşa de plin de mânia Domnului, că n-o pot opri. Toarn-o peste copilul de pe uliţă, şi peste adunările tinerilor. Căci şi bărbatul şi nevasta vor fi prinşi, şi bătrânul şi cel încărcat de zile.
6: 12 Casele lor vor trece în stăpânirea altora, ogoarele şi nevestele lor de asemenea, când Îmi voi întinde mâna asupra locuitorilor ţării, zice Domnul.
6: 13 Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la proroc până la preot, toţi înşeală.
6: 14 Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: Pace! Pace! Şi totuşi nu este pace!
6: 15 Sunt daţi de ruşine, căci săvârşesc urâciuni; şi totuşi nu roşesc, şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi, zice Domnul.
6: 16 Aşa vorbeşte Domnul: Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! Dar ei răspund: Nu vrem să umblăm pe ele!
6: 17 Am pus nişte străjeri peste voi: Fiţi cu luare aminte la sunetul trâmbiţei! Dar ei răspund: Nu vrem să fim cu luare aminte!
6: 18 De aceea, ascultaţi, neamuri, şi luaţi seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor!
6: 19 Ascultă şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gândurilor lui; căci n-au luat aminte la Cuvintele Mele, şi au nesocotit Legea Mea.
6: 20 Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr-o ţară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac, şi jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.
6: 21 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: Iată, voi pune înaintea poporului acestuia nişte pietre de poticnire, de care se vor lovi împreună părinţi şi fii, vecini şi prieteni, şi vor pieri.
6: 22 Aşa vorbeşte Domnul: Iată că vine un popor din ţara de la miază-noapte, un neam mare se ridică de la marginile pământului.
6: 23 Ei poartă arc şi suliţă; sunt cumpliţi şi fără milă; glasul lor urlă ca marea; sunt călare pe cai, şi gata de luptă ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiică a Sionului!
6: 24 La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza, ca durerea unei femei care naşte.
6: 25 Nu ieşiţi în ogoare, şi nu mergeţi pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmaşului, răspândind spaima de jur împrejur!
6: 26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac şi tăvăleşte-te în cenuşă, jeleşte-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neaşteptate vine pustiitorul peste noi.
6: 27 Te pusesem de pază peste poporul Meu, ca o cetăţuie, ca să le cunoşti şi să le cercetezi calea.
6: 28 Toţi sunt nişte răzvrătiţi, nişte bârfitori, aramă şi fier, toţi sunt nişte stricaţi.
6: 29 Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăţesc, căci zgura nu se dezlipeşte.
6: 30 De aceea se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat.
