5: 2 ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.
5: 3 Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul;
5: 4 dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
5: 5 Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.
5: 6 Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
5: 7 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele:
5: 8 depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,
5: 9 ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;
5: 10 ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
5: 11 ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea şi trupul ţi se vor istovi,
5: 12 şi să zici: Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?
5: 13 Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?
5: 14 Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!
5: 15 Bea apă din fântâna ta, şi din izvoarele puţului tău.
5: 16 Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte?
5: 17 Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine.
5: 18 Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.
5: 19 Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
5: 20 Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute?
5: 21 Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.
5: 22 Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.
5: 23 El va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni din prea multa lui nebunie.
