17: 2 Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
17: 3 Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul.
17: 4 Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
17: 5 Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit.
17: 6 Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, şi părinţii sunt slava copiilor lor.
17: 7 Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă!
17: 8 Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbândesc.
17: 9 Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni.
17: 10 O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun.
17: 11 Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
17: 12 Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui.
17: 13 Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa.
17: 14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi.
17: 15 Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
17: 16 La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea? Dar n-are minte.
17: 17 Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.
17: 18 Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său.
17: 19 Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea.
17: 20 Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire.
17: 21 Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
17: 22 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.
17: 23 Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii.
17: 24 Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
17: 25 Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l-a născut.
17: 26 Nu este bine să osândeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.
17: 27 Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput.
17: 28 Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.
