9: 2 Dacă nu vrei să-l laşi să plece, şi dacă-l mai opreşti,
9: 3 iată, mâna Domnului va fi peste turmele tale de pe câmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi şi peste oi; şi anume va fi o ciumă foarte mare.
9: 4 Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel şi turmele Egiptenilor, aşa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.
9: 5 Domnul a hotărât vremea, şi a zis: Mâine, va face Domnul lucrul acesta în ţară.
9: 6 Şi Domnul a făcut aşa, chiar de a doua zi. Toate turmele Egiptenilor au pierit, dar n-a pierit nici o vită din turmele copiilor lui Israel.
9: 7 Faraon a trimis să vadă ce se întâmplase: şi iată că nici o vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s-a împietrit, şi n-a lăsat pe popor să plece.
9: 8 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: Umpleţi-vă mâinile cu cenuşă din cuptor, şi Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui Faraon.
9: 9 Ea se va preface într-o ţărână, care va acoperi toată ţara Egiptului; şi va da naştere, în toată ţara Egiptului, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte beşici fierbinţi.
9: 10 Ei au luat cenuşă din cuptor, şi s-au înfăţişat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, şi ea a dat naştere, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte beşici fierbinţi.
9: 11 Vrăjitorii nu s-au putut arăta înaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca şi pe toţi Egiptenii.
9: 12 Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul lui Moise.
9: 13 Domnul a zis lui Moise: Scoală-te dis-de-dimineaţă, du-te înaintea lui Faraon, şi spune-i: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
9: 14 Fiindcă, de data aceasta, am să trimit toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi şi împotriva poporului tău, ca să ştii că nimeni nu este ca Mine pe tot pământul.
9: 15 Dacă Mi-aş fi întins mâna, şi te-aş fi lovit cu ciumă, pe tine şi pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ.
9: 16 Dar te-am lăsat să rămâi în picioare, ca să vezi puterea Mea, şi Numele Meu să fie vestit în tot pământul.
9: 17 Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu, şi dacă nu-l laşi să plece,
9: 18 iată, mâine, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră aşa de mare, cum n-a mai fost în Egipt, din ziua întemeierii lui şi până azi.
9: 19 Pune-ţi dar la adăpost turmele şi tot ce ai pe câmp. Piatra are să bată pe toţi oamenii şi toate vitele de pe câmp, care nu vor fi intrat în case; şi vor pieri.
9: 20 Aceia dintre slujitorii lui Faraon, care s-au temut de Cuvântul Domnului, şi-au adunat în case robii şi turmele.
9: 21 Dar cei ce nu şi-au pus la inimă Cuvântul Domnului, şi-au lăsat robii şi turmele pe câmp.
9: 22 Domnul a zis lui Moise: Întinde-ţi mâna spre cer; şi are să bată piatra în toată ţara Egiptului pe oameni, pe vite, şi pe toată iarba de pe câmp în ţara Egiptului!
9: 23 Moise şi-a întins toiagul spre cer; şi Domnul a trimis tunete şi piatră, de cădea foc pe pământ. Domnul a făcut să bată piatra peste ţara Egiptului.
9: 24 A bătut piatra, şi focul se amesteca cu piatra; piatra era aşa de mare încât nu mai bătuse piatră ca aceea în toată ţara Egiptului de când este el locuit de oameni.
9: 25 Piatra a nimicit, în toată ţara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la dobitoace; piatra a nimicit şi toată iarba de pe câmp, şi a frânt toţi copacii de pe câmp.
9: 26 Numai în ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a bătut piatra,
9: 27 Faraon a trimis să cheme pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: De data aceasta, am păcătuit; Domnul are dreptate, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi.
9: 28 Rugaţi-vă Domnului, ca să nu mai fie tunete şi piatră; şi vă voi lăsa să plecaţi, şi nu veţi mai fi opriţi.
9: 29 Moise i-a zis: Când voi ieşi din cetate, voi ridica mâinile spre Domnul, tunetele vor înceta şi nu va mai bate piatra, ca să ştii că al Domnului este pământul!
9: 30 Dar ştiu că tu şi slujitorii tăi tot nu vă veţi teme de Domnul Dumnezeu.
9: 31 Inul şi orzul se prăpădiseră, pentru că orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare;
9: 32 grâul şi ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau târzii.
9: 33 Moise a plecat de la Faraon, şi a ieşit afară din cetate; şi-a ridicat mâinile spre Domnul, tunetele şi piatra au încetat, şi n-a mai căzut ploaia pe pământ.
9: 34 Faraon, văzând că ploaia, piatra şi tunetele încetaseră, n-a contenit să păcătuiască şi şi-a împietrit inima, el şi slujitorii lui.
9: 35 Lui Faraon i s-a împietrit inima şi n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.
