92: 2 să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta,
92: 3 cu instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta, în sunetele harfei.
92: 4 Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cânt de veselie, când văd lucrarea mâinilor Tale.
92: 5 Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, şi cât de adânci sunt gândurile Tale!
92: 6 Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta, şi cel nebun nu ia seama la el.
92: 7 Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.
92: 8 Dar Tu, Doamne, eşti înălţat în veci de veci!
92: 9 Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul sunt risipiţi.
92: 10 Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului, şi m-ai stropit cu untdelemn proaspăt.
92: 11 Ochiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei, şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de potrivnicii mei cei răi.
92: 12 Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban.
92: 13 Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.
92: 14 Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi,
92: 15 ca să arate că Domnul este drept, El Stânca mea, în care nu este nelegiuire.
