36: 2 Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
36: 3 Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.
36: 4 În aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.
36: 5 Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori.
36: 6 Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace!
36: 7 Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
36: 8 Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adapi din şuvoiul desfătărilor Tale.
36: 9 Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.
36: 10 Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!
36: 11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru, şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.
36: 12 Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă; sunt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.
