18: 2 Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
18: 3 Eu strig: Lăudat să fie Domnul! şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
18: 4 Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră râurile pieirii;
18: 5 mă înfăşuraseră legăturile mormântului, şi mă prinseseră laţurile morţii.
18: 6 Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
18: 7 Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat, şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
18: 8 Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
18: 9 A plecat cerurile, şi S-a pogorât: un nor gros era sub picioarele Lui.
18: 10 Călărea pe un heruvim, şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.
18: 11 Întunericul Şi-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
18: 12 Din strălucirea, care se răsfrângea înaintea Lui, ieşeau nori, care aruncau grindină şi cărbuni de foc.
18: 13 Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.
18: 14 A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăznetului şi i-a pus pe fugă.
18: 15 Atunci s-a văzut albia apelor, şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
18: 16 El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
18: 17 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine.
18: 18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
18: 19 El m-a scos la loc larg, şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte.
18: 20 Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele:
18: 21 căci am păzit căile Domnului, şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
18: 22 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
18: 23 Am fost fără vină faţă de El, şi m-am păzit de fărădelegea mea.
18: 24 De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
18: 25 Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
18: 26 cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
18: 27 Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.
18: 28 Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.
18: 29 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
18: 30 Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
18: 31 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
18: 32 Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
18: 33 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele
18: 34 El îmi deprinde mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.
18: 35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.
18: 36 Tu lărgeşti drumul sub paşii mei, şi nu-mi alunecă gleznele.
18: 37 Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc până nu-i nimicesc.
18: 38 Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad sub picioarele mele.
18: 39 Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
18: 40 Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
18: 41 Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
18: 42 Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.
18: 43 Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu-l cunoşteam, îmi este supus.
18: 44 El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.
18: 45 Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine, şi ies tremurând din cetăţuile lor.
18: 46 Trăiască Domnul, şi binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,
18: 47 Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,
18: 48 şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.
18: 49 De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău.
18: 50 El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.
