41: 2 Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cârlig falca?
41: 3 Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
41: 4 Va face el un legământ cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?
41: 5 Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
41: 6 Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?
41: 7 Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?
41: 8 Ridică-ţi numai mâna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.
41: 9 Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde: numai să-l vezi, şi cazi la pământ!
41: 10 Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte. Cine Mi s-ar împotrivi în faţă?
41: 11 Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu.
41: 12 Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.
41: 13 Cine-i va putea ridica veşmântul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
41: 14 Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cât sunt de înspăimântătoare!
41: 15 Scuturile lui măreţe şi puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete;
41: 16 se ţin unul de altul, şi nici aerul n-ar putea trece printre ele.
41: 17 Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează, se apucă, şi rămân nedespărţiţi.
41: 18 Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor.
41: 19 Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.
41: 20 Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.
41: 21 Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flăcări.
41: 22 Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.
41: 23 Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.
41: 24 Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt.
41: 25 Când se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.
41: 26 Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
41: 27 Pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.
41: 28 Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el.
41: 29 Nu vede în ghioagă decât un fir de pai, şi râde la şuieratul săgeţilor.
41: 30 Sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
41: 31 Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.
41: 32 În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adâncul pare ca pletele unui bătrân.
41: 33 Pe pământ nimic nu-i este stăpân; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.
41: 34 Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mândre dobitoace.
