16: 2 Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi.
16: 3 Când se vor sfârşi aceste vorbe în vânt? Şi pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
16: 4 Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V-aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,
16: 5 v-aş mângâia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?
16: 6 Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?
16: 7 Dar acum, vai! El m-a stors de puteri Mi-ai pustiit toată casa!
16: 8 M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuieşte în faţă.
16: 9 Mă sfâşie şi mă urmăreşte în mânia Lui, scrâşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
16: 10 Ei deschid gura să mă mănânce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se înverşunează cu toţii după mine.
16: 11 Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mâinile celor răi.
16: 12 Eram liniştit, şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o ţintă.
16: 13 Săgeţile Lui mă înconjură din toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ,
16: 14 mă frânge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
16: 15 Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărână.
16: 16 Plânsul mi-a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
16: 17 Totuşi n-am făcut nici o nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
16: 18 Pământule, nu-mi acoperi sângele, şi vaietele mele să n-aibă margine!
16: 19 Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.
16: 20 Prietenii mei râd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi,
16: 21 să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
16: 22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.
