12: 2 S-ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sunteţi voi, şi că o dată cu voi va muri şi înţelepciunea!
12: 3 Am şi eu minte ca voi, nu sunt mai prejos decât voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe care le spuneţi voi?
12: 4 Eu sunt de batjocura prietenilor mei, când cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!
12: 5 Dispreţ în nenorocire! iată zicerea celor fericiţi: dă brânci cui alunecă cu piciorul!
12: 6 Jefuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mânie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.
12: 7 Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune;
12: 8 vorbeşte pământului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.
12: 9 Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?
12: 10 El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.
12: 11 Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mâncărurile?
12: 12 La bătrâni se găseşte înţelepciunea, şi într-o viaţă lungă e priceperea.
12: 13 La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt.
12: 14 Ce dărâmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine-l închide El, nimeni nu-l va scăpa.
12: 15 El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pământul.
12: 16 El are puterea şi înţelepciunea; El stăpâneşte pe cel ce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.
12: 17 El ia robi pe sfetnici, şi tulbură mintea judecătorilor.
12: 18 El dezleagă legătura împăraţilor, şi le pune o frânghie în jurul coapselor.
12: 19 El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici.
12: 20 El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrâni.
12: 21 El varsă dispreţul asupra celor mari; El dezleagă brâul celor tari.
12: 22 El descoperă ce este ascuns în întuneric, El aduce la lumină umbra morţii.
12: 23 El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde până departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor.
12: 24 El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,
12: 25 unde bâjbâie prin întuneric, şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.
