17: 2 Natan a răspuns lui David: Fă tot ce-ţi spune inima, căci Dumnezeu este cu tine.
17: 3 În noaptea următoare, cuvântul Domnului a vorbit lui Natan:
17: 4 Du-te şi spune robului Meu David: Aşa vorbeşte Domnul: Nu tu Îmi vei zidi o casă de locuit.
17: 5 Căci Eu n-am locuit într-o casă din ziua când am scos pe Israel din Egipt până în ziua de azi; ci am mers din cort în cort, şi din locaş în locaş.
17: 6 Pretutindeni pe unde am mers cu tot Israelul, am spus Eu o vorbă vreunuia din judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să pască pe poporul Meu, am zis Eu: Pentru ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?
17: 7 Acum să spui robului Meu David: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Te-am luat de la păşune, dinapoia oilor, ca să fii căpetenia poporului Meu Israel;
17: 8 am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, şi ţi-am făcut nume ca numele celor mari de pe pământ:
17: 9 am dat o locuinţă poporului Meu Israel, şi l-am sădit ca să fie statornic acolo şi să nu mai fie tulburat, pentru ca cei răi să nu-l mai nimicească aşa cum îl nimiceau mai înainte
17: 10 şi pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Am smerit pe toţi vrăjmaşii tăi. Şi îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o casă.
17: 11 Când ţi se vor împlini zilele, şi când te vei duce la părinţii tăi, voi ridica sămânţa ta după tine, şi anume pe unul din fiii tăi, şi-i voi întări domnia.
17: 12 El Îmi va zidi o casă, şi-i voi întări pe vecie scaunul lui de domnie.
17: 13 Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu; şi nu voi îndepărta bunătatea Mea de la el, cum am îndepărtat-o de la cel dinaintea ta.
17: 14 Îl voi aşeza pentru totdeauna în Casa Mea, şi în împărăţia Mea scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie.
17: 15 Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta.
17: 16 Şi împăratul David s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt?
17: 17 Şi atâta este puţin lucru înaintea ta, Dumnezeule! Tu vorbeşti şi de casa robului Tău pentru vremurile viitoare. Şi binevoieşti să-Ţi îndrepţi privirile asupra mea în felul oamenilor, Tu care eşti înălţat, Doamne Dumnezeule!
17: 18 Ce ar putea să-Ţi mai spună David faţă de slava dată robului Tău? Tu cunoşti pe robul Tău.
17: 19 Doamne, din pricina robului Tău, şi după inima Ta, ai făcut aceste lucruri mari, şi i le-ai descoperit.
17: 20 Doamne! nimeni nu este ca Tine, şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.
17: 21 Este oare pe pământ un singur popor, care să fie ca poporul Tău Israel, pe care Dumnezeu a venit să-l răscumpere, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Ţi faci un nume şi să săvârşeşti minuni şi semne mari, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt?
17: 22 Tu ai pus pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; şi Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.
17: 23 Acum, Doamne, cuvântul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui să rămână în veac, şi fă după cuvântul Tău!
17: 24 Să rămână, pentru ca Numele Tău să fie slăvit pe vecie şi să se spună: Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel! Şi casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta!
17: 25 Căci Tu însuţi, Dumnezeule, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a îndrăznit robul Tău să se roage înaintea Ta.
17: 26 Acum, Doamne, Tu eşti adevăratul Dumnezeu, şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău.
17: 27 Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie!
