6: 2 Haidem până la Iordan; ca să luăm de-acolo fiecare câte o bârnă, şi să ne facem acolo un loc de locuit. Elisei a răspuns: Duceţi-vă.
6: 3 Şi unul din ei a zis: Fii bun şi vino cu slujitorii tăi. El a răspuns: Voi merge!
6: 4 A plecat deci cu ei. Ajungând la Iordan, au tăiat lemne.
6: 5 Şi pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: Ah! domnul meu, era împrumutat!
6: 6 Omul lui Dumnezeu a zis: Unde a căzut? Şi i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, şi fierul de la secure a plutit pe apă.
6: 7 Apoi a zis: Ridică-l! Şi a întins mâna, şi l-a luat.
6: 8 Împăratul Siriei era în război cu Israel. Şi, într-un sfat pe care l-a ţinut cu slujitorii săi, a zis: Tabăra mea va fi în cutare loc.
6: 9 Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: Fereşte-te să treci pe lângă locul acela, căci acolo sunt ascunşi Sirienii.
6: 10 Şi împăratul lui Israel a trimis nişte oameni să stea la pândă spre locul pe care i-l spusese şi despre care îl înştiinţase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat nu odată, nici de două ori.
6: 11 Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi, şi le-a zis: Nu voiţi să-mi spuneţi care din noi este pentru împăratul lui Israel?
6: 12 Unul din slujitorii săi a răspuns: Nimeni, împărate, domnul meu; dar prorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rosteşti în odaia ta de culcare.
6: 13 Şi împăratul a zis: Duceţi-vă şi vedeţi unde este, ca să trimit să-l prindă. Au venit şi i-au spus: Iată că este la Dotan.
6: 14 A trimis acolo cai, care şi o oaste puternică. Au ajuns noaptea, şi au înconjurat cetatea.
6: 15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: Ah! domnul meu, cum vom face?
6: 16 El a răspuns: Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei.
6: 17 Elisei s-a rugat, şi a zis: Doamne, deschide-i ochii să vadă. Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei.
6: 18 Sirienii s-au pogorât la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: Loveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire. Şi Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei.
6: 19 Elisei le-a zis: Nu este aceasta calea, şi nu este aceasta cetatea; veniţi după mine, şi vă voi duce la omul pe care-l căutaţi. Şi i-a dus la Samaria.
6: 20 Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: Doamne, deschide ochii oamenilor acestora, să vadă! Şi Domnul le-a deschis ochii, şi au văzut că erau în mijlocul Samariei.
6: 21 Împăratul lui Israel, văzându-i, a zis lui Elisei: Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?
6: 22 Să nu-i măcelăreşti, a răspuns Elisei. Obişnuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe care îi iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le pâine şi apă, ca să mănânce şi să bea; apoi să se ducă la stăpânul lor.
6: 23 Împăratul lui Israel le-a dat un prânz mare, şi ei au mâncat şi au băut; apoi le-a dat drumul, şi au plecat la stăpânul lor. Şi oştile Sirienilor nu s-au mai întors pe ţinutul lui Israel.
6: 24 După aceea, Ben-Haded, împăratul Siriei, strângându-şi toată oştirea, s-a suit şi a împresurat Samaria.
6: 25 În Samaria a fost o mare foamete, şi atât de mult au strâmtorat-o încât un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint, şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel cinci sicli de argint.
6: 26 Şi pe când trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: Scapă-mă, împărate, domnul meu!
6: 27 El a răspuns: Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?
6: 28 Şi împăratul i-a zis: Ce ai? Ea a răspuns: Femeia aceea mi-a zis: Dă-mi pe fiul tău să-l mâncăm astăzi, şi mâine vom mânca pe fiul meu.
6: 29 Noi am fiert pe fiul meu, şi l-am mâncat. Şi în ziua următoare i-am zis: Dă pe fiul tău să-l mâncăm. Dar ea a ascuns pe fiul ei.
6: 30 Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, şi-a rupt hainele, când stătea pe zid. Şi poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac de păr pe trup.
6: 31 Împăratul a zis: Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă va rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Şafat, pe trupul lui!
6: 32 Elisei şedea în casă, şi bătrânii şedeau lângă el. Împăratul a trimis pe cineva înainte. Dar înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrânilor: Vedeţi că acest fiu de ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Când va veni solul, închideţi uşa, şi opriţi-l la uşă; nu se aude oare sunetul paşilor stăpânului său în urma lui?
6: 33 Pe când le vorbea el încă, solul se şi pogorâse la el, şi împăratul a zis: Iată, răul acesta vine de la Domnul; ce mai am de nădăjduit de la Domnul?
