5: 2 Şi Sirienii ieşiseră în cete la o luptă, şi aduseseră roabă pe o fetiţă din ţara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman.
5: 3 Şi ea a zis stăpânei sale: Oh, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tămădui de lepra lui!
5: 4 Naaman s-a dus şi a spus stăpânului său: Fata aceea din ţara lui Israel a vorbit aşa şi aşa.
5: 5 Şi împăratul Siriei a zis: Du-te la Samaria, şi voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel. A plecat, luând cu el zece talanţi de argint, şase mii de sicli de aur, şi zece haine de schimb.
5: 6 A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia aşa: Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei ştii că îţi trimit pe slujitorul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui.
5: 7 După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel şi-a rupt hainele, şi a zis: Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor şi să învii, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi dar şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.
5: 8 Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună împăratului: Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Lasă-l să vină la mine, şi va şti că este un proroc în Israel.
5: 9 Naaman a venit cu caii şi cu carul lui, şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei.
5: 10 Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: Du-te, şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă, şi vei fi curat.
5: 11 Naaman s-a mâniat, şi a plecat, zicând: Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii, şi va vindeca lepra.
5: 12 Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat? Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie.
5: 13 Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească, şi au zis: Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: Scaldă-te, şi vei fi curat.
5: 14 S-a pogorât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş, şi s-a curăţit.
5: 15 Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui, şi a zis: Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.
5: 16 Elisei a răspuns: Viu este Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu voi primi. Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut.
5: 17 Atunci Naaman a zis: Fiindcă nu vrei să primeşti tu, îngăduie să se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri; căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere de tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului.
5: 18 Iată totuşi ce rog pe Domnul să ierte robului tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo şi se sprijineşte pe mâna mea, mă închin şi eu în casa lui Rimon: să ierte Domnul pe robul tău, când mă voi închina în casa lui Rimon!
5: 19 Elisei i-a zis Du-te în pace. După ce a plecat Naaman de la Elisei şi a fost la o depărtare bunicică,
5: 20 Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: Iată că stăpânul meu a cruţat pe Sirianul acela Naaman, şi n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el, şi voi căpăta ceva de la el.
5: 21 Şi Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, când l-a văzut alergând după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte, şi a zis: Este bine totul?
5: 22 El a răspuns: Totul este bine. Stăpânul meu mă trimite să-ţi spun: Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii prorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint şi două haine de schimb.
5: 23 Naaman a zis: Fă-mi plăcerea şi ia doi talanţi. A stăruit de el, şi a legat doi talanţi de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, şi a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi.
5: 24 Ajungând la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor, şi le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora care au plecat.
5: 25 După aceea s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea stăpânului său. Elisei i-a zis: De unde vii, Ghehazi? El a răspuns: Robul tău nu s-a dus nicăieri.
5: 26 Dar Elisei i-a zis: Oare n-a fost duhul meu cu tine, când a lăsat omul acela carul şi a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe?
5: 27 Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de sămânţa ta pentru totdeauna. Şi Ghehazi a ieşit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada.
