4: 2 Elisei i-a zis: Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă? Ea a răspuns: Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.
4: 3 Şi el a zis: Du-te de cere vase de afară de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine.
4: 4 Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase, şi pune deoparte pe cele pline.
4: 5 Atunci ea a plecat de la el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele, şi ea turna din untdelemn în ele.
4: 6 Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: Mai dă-mi un vas. Dar el i-a răspuns: Nu mai este nici un vas. Şi n-a mai curs untdelemn.
4: 7 Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: Du-te de vinde untdelemnul, şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămâne, vei trăi tu şi fiii tăi.
4: 8 Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea.
4: 9 Ea a zis bărbatului ei: Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu.
4: 10 Să facem o mică odaie sus cu ziduri, şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să stea acolo când va veni la noi.
4: 11 Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus şi s-a culcat acolo.
4: 12 El a zis slujitorului său Ghehazi: Cheamă pe Sunamita aceasta! Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit înaintea lui.
4: 13 Şi Elisei a zis lui Ghehazi: Spune-i: Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată tulburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii? Ea a răspuns: Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu.
4: 14 Şi el a zis: Ce să fac pentru ea? Ghehazi a răspuns: Ea n-are fiu, şi bărbatul ei este bătrân.
4: 15 Şi el a zis: Cheam-o! Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la uşă.
4: 16 Elisei i-a zis: La anul pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu. Şi ea a zis: Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!
4: 17 Femeia a rămas însărcinată, şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei.
4: 18 Copilul s-a făcut mare. Şi într-o zi când se dusese pe la tatăl său la secerători,
4: 19 a zis tatălui său: Capul meu! Capul meu! Tatăl a zis slujitorului său: Du-l la mama sa!
4: 20 Slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază, şi apoi a murit.
4: 21 Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după ea, şi a ieşit.
4: 22 A chemat pe bărbatul ei, şi a zis: Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, şi apoi mă voi întoarce.
4: 23 Şi el a zis: Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat. Ea a răspuns: Fii pe pace!
4: 24 Apoi a pus şaua pe măgăriţă, şi a zis slujitorului său: Mână, şi pleacă, să nu opreşti pe drum decât când ţi-oi spune.
4: 25 Ea a plecat deci şi s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său Ghehazi: Iată pe Sunamita aceea!
4: 26 Acum, aleargă dar înaintea ei, şi spune-i: Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine? Ea a răspuns: Bine.
4: 27 Şi cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: Las-o, căci este tare amărâtă, şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, şi nu mi l-a făcut cunoscut.
4: 28 Atunci ea a zis: Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: Nu mă amăgi?
4: 29 Şi Elisei a zis lui Ghehazi: Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu în mână, şi pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate; şi dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului.
4: 30 Mama copilului a zis: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi. Şi el s-a sculat şi a mers după ea.
4: 31 Ghehazi le-o luase înainte, şi pusese toiagul pe faţa copilului; dar n-a dat nici glas, nici semn de simţire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, şi a zis: Copilul nu s-a trezit.
4: 32 Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui.
4: 33 Elisei a intrat şi a închis uşa după ei amândoi, şi s-a rugat Domnului.
4: 34 S-a suit, şi s-a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui, şi s-a întins peste el. Şi trupul copilului s-a încălzit.
4: 35 Elisei a plecat, a mers încoace şi încolo prin casă, apoi s-a suit iarăşi şi s-a întins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori, şi a deschis ochii.
4: 36 Elisei a chemat pe Ghehazi, şi a zis: Cheamă pe Sunamita. Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la Elisei, care a zis: Ia-ţi fiul!
4: 37 Ea s-a dus şi s-a aruncat la picioarele lui, şi s-a închinat până la pământ. Şi şi-a luat fiul, şi a ieşit afară.
4: 38 Elisei s-a întors la Ghilgal, şi în ţară bântuia o foamete. Pe când fiii prorocilor şedeau înaintea lui, a zis slujitorului său: Pune oala cea mare, şi fierbe o ciorbă pentru fiii prorocilor!
4: 39 Unul din ei a ieşit pe câmp să culeagă verdeţuri; a găsit viţă sălbatică şi a cules din ea curcubeţe sălbatice, până şi-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăţi în oala cu ciorbă, căci nu le cunoştea.
4: 40 Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală! Şi n-au putut să mănânce.
4: 41 Elisei a zis: Luaţi făină. A aruncat făină în oală, şi a zis: Dă oamenilor acestora să mănânce. Şi nu mai era nimic vătămător în oală.
4: 42 A venit un om din Baal-Şalişa. A adus pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, şi anume douăzeci de pâini de orz, şi spice noi în sac. Elisei a zis: Dă oamenilor acestora să mănânce.
4: 43 Slujitorul său a răspuns: Cum pot să dau din ele la o sută de inşi? Dar Elisei a zis: Dă oamenilor să mănânce; căci aşa vorbeşte Domnul: Vor mânca, şi va mai rămâne.
4: 44 Atunci le-a pus pâinile înainte; şi au mâncat şi le-a mai şi rămas, după cuvântul Domnului.
