22: 2 El a zis: Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
22: 3 Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie.
22: 4 Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
22: 5 Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră;
22: 6 legăturile mormântului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.
22: 7 În strâmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
22: 8 Atunci pământul s-a cutremurat şi s-a clătinat, temeliile cerului s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
22: 9 Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
22: 10 A plecat cerurile, şi S-a pogorât: un nor gros era sub picioarele Lui.
22: 11 Călărea pe un heruvim, şi zbura, venea pe aripile vântului;
22: 12 era înconjurat cu întunericul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
22: 13 Din strălucirea care era înaintea Lui scânteiau cărbuni de foc.
22: 14 Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
22: 15 a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i-a pus pe fugă.
22: 16 Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
22: 17 El şi-a întins mâna de sus din înălţime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
22: 18 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei care erau mai tari decât mine.
22: 19 Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
22: 20 El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit, pentru că mă iubeşte.
22: 21 Domnul mi-a răsplătit după nevinovăţia mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele;
22: 22 căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
22: 23 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
22: 24 Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
22: 25 De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.
22: 26 Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,
22: 27 cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.
22: 28 Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, cobori pe cei mândri.
22: 29 Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.
22: 30 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
22: 31 Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
22: 32 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
22: 33 Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.
22: 34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.
22: 35 Îmi deprinde mâinile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.
22: 36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.
22: 37 Lărgeşti drumul sub paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.
22: 38 Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i nimicesc.
22: 39 Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub picioarele mele.
22: 40 Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui sub mine pe potrivnicii mei.
22: 41 Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
22: 42 Se uită în jurul lor, şi nu-i cine să-i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!
22: 43 Îi pisez ca pulberea pământului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.
22: 44 Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.
22: 45 Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.
22: 46 Fiii străinului leşină de la inimă, tremură când ies afară din cetăţuie.
22: 47 Trăiască Domnul, şi binecuvântată să fie Stânca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,
22: 48 Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,
22: 49 şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.
22: 50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cânta spre slava Numelui Tău.
22: 51 El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pentru totdeauna.
