42: 2 Şi a zis: Iată, aud că este grâu în Egipt; pogorâţi-vă, şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim şi să nu murim.
42: 3 Zece fraţi ai lui Iosif s-au pogorât în Egipt, ca să cumpere grâu.
42: 4 Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să nu i se întâmple vreo nenorocire.
42: 5 Fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grâu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaşi lucru; căci în Canaan era foamete.
42: 6 Iosif era mai mare în ţară; el vindea grâu la tot poporul din ţară. Fraţii lui Iosif au venit, şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
42: 7 Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut; dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru, şi le-a zis: De unde veniţi? Ei au răspuns: Venim din ţara Canaan, ca să cumpărăm merinde.
42: 8 Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut.
42: 9 Iosif şi-a adus aminte de visurile, pe care le visase cu privire la ei, şi le-a zis: Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.
42: 10 Ei i-au răspuns: Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană.
42: 11 Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.
42: 12 El le-a zis: Ba nu; aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.
42: 13 Ei au răspuns: Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan; şi iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă.
42: 14 Iosif le-a zis: V-am spus că sunteţi iscoade.
42: 15 Iată cum veţi fi încercaţi. Pe viaţa lui Faraon că nu veţi ieşi de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr!
42: 16 Trimiteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar voi, rămâneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare, şi voi şti dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui Faraon că sunteţi nişte iscoade.
42: 17 Şi i-a aruncat pe toţi, trei zile în temniţă.
42: 18 A treia zi, Iosif le-a zis: Faceţi lucrul acesta, şi veţi trăi. Eu mă tem de Dumnezeu!
42: 19 Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămână unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră; iar ceilalţi plecaţi, luaţi grâu ca să vă hrăniţi familiile,
42: 20 şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte. Şi aşa au făcut.
42: 21 Ei au zis atunci unul către altul: Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui, când ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.
42: 22 Ruben a luat cuvântul, şi le-a zis: Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sângele lui.
42: 23 Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci.
42: 24 Iosif a plecat la o parte de la ei, ca să plângă. În urmă s-a întors, şi le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, şi a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor.
42: 25 Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui, şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa s-a făcut.
42: 26 Ei şi-au încărcat grâul pe măgari, şi au plecat.
42: 27 Unul din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au mas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului,
42: 28 şi a zis fraţilor săi: Argintul meu mi s-a dat înapoi, şi iată-l în sacul meu. Atunci li s-a tăiat inima; şi au zis unul altuia, tremurând: Ce ne-a făcut Dumnezeu?
42: 29 S-au întors la tatăl lor Iacov, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis:
42: 30 Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru, şi ne-a luat drept iscoade.
42: 31 Noi i-am spus: Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade.
42: 32 Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.
42: 33 Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: Iată cum voi cunoaşte dacă sunteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voştri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi,
42: 34 şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr. Voi şti astfel că nu sunteţi iscoade, ci sunteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru, şi veţi putea să străbateţi ţara în voie.
42: 35 Când şi-au golit sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul, şi s-au temut.
42: 36 Tatăl lor Iacov le-a zis: Voi mă lipsiţi de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!
42: 37 Ruben a zis tatălui său: Să-mi omori pe amândoi fiii mei, dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea, şi ţi-l voi aduce înapoi.
42: 38 Iacov a zis: Fiul meu nu se poate pogorî împreună cu voi; căci fratele lui a murit, şi el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi pogorî perii mei cei albi în locuinţa morţilor.
