41: 2 Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup s-au suit din râu, şi au început să pască prin mlaştini.
41: 3 După ele s-au mai suit din râu alte şapte vaci urâte la vedere şi slabe la trup, şi s-au aşezat lângă ele pe marginea râului.
41: 4 Vacile urâte la vedere şi slabe la trup au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi Faraon s-a trezit.
41: 5 A adormit din nou, şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grâu grase şi frumoase au crescut pe acelaşi pai.
41: 6 Şi după ele au răsărit alte şapte spice slabe şi arse de vântul de răsărit.
41: 7 Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s-a trezit. Iată visul.
41: 8 Dimineaţa, Faraon s-a tulburat, şi a trimis să cheme pe toţi magii şi pe toţi înţelepţii Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon.
41: 9 Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvântul, şi a zis lui Faraon: Mi-aduc aminte astăzi de greşeala mea.
41: 10 Faraon se mâniase pe slujitorii lui; şi mă aruncase în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai marele pitarilor.
41: 11 Amândoi am visat câte un vis în aceeaşi noapte; şi anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tălmăcire deosebită.
41: 12 Era acolo cu noi un tânăr Evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visurile noastre, şi el ni le-a tălmăcit, şi ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia.
41: 13 Lucrurile s-au întâmplat întocmai după tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m-a pus iarăşi în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spânzurat.
41: 14 Faraon a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniţă. Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele, şi s-a dus la Faraon.
41: 15 Faraon a zis lui Iosif: Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci; şi am aflat că tu tălmăceşti un vis, îndată după ce l-ai auzit.
41: 16 Iosif a răspuns lui Faraon: Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!
41: 17 Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: În visul meu, se făcea că stăteam pe malul râului.
41: 18 Şi deodată şapte vaci grase la trup şi frumoase la chip s-au suit din râu, şi au început să pască prin mlaştini.
41: 19 După ele s-au suit alte şapte vaci, slabe, foarte urâte la chip, şi sfrijite: n-am mai văzut altele aşa de urâte în toată ţara Egiptului.
41: 20 Vacile cele sfrijite şi slabe au mâncat pe cele şapte vaci dintâi, care erau grase.
41: 21 Le-au înghiţit, fără să se poată cunoaşte că intraseră în pântecele lor; ba încă înfăţişarea lor era tot aşa de urâtă ca mai înainte. Şi m-am deşteptat.
41: 22 Am mai văzut în vis şapte spice pline şi frumoase, care creşteau pe acelaşi pai.
41: 23 Şi după ele au răsărit şapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit.
41: 24 Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci.
41: 25 Iosif a zis lui Faraon: Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.
41: 26 Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani: este un singur vis.
41: 27 Cele şapte vaci sfrijite şi urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi şapte ani de foamete.
41: 28 Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon, ce are să facă.
41: 29 Iată, vor fi şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului.
41: 30 După ei vor veni şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea va topi ţara.
41: 31 Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară.
41: 32 Cât priveşte faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu, şi că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.
41: 33 Acum, Faraon să aleagă un om priceput şi înţelept, şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului.
41: 34 Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug.
41: 35 Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi, şi să le păzească.
41: 36 Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete, care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete.
41: 37 Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui.
41: 38 Şi Faraon a zis slujitorilor săi: Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?
41: 39 Şi Faraon a zis lui Iosif: Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine.
41: 40 Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.
41: 41 Faraon a zis lui Iosif: Uite, îţi dau stăpânire peste toată ţara Egiptului.
41: 42 Faraon şi-a scos inelul din deget, şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire, şi i-a pus un lanţ de aur la gât.
41: 43 L-a suit în carul care venea după al lui, şi strigau înaintea lui: În genunchi! Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului.
41: 44 Şi a mai zis lui Iosif: Eu sunt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna nici piciorul în toată ţara Egiptului.
41: 45 Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah (Descoperitor de taine), şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului.
41: 46 Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.
41: 47 În timpul celor şapte ani de rod, pământul a dat bucate din belşug.
41: 48 Iosif a strâns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul de primprejur.
41: 49 Iosif a strâns grâu, ca nisipul mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.
41: 50 Înaintea anilor de foamete, i s-au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.
41: 51 Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); căci, a zis el, Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.
41: 52 Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); căci, a zis el, Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele.
41: 53 Cei şapte ani de belşug care au fost în ţara Egiptului, au trecut.
41: 54 Şi au început să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum vestise Iosif. În toată ţările era foamete; dar în toată ţara Egiptului era pâine.
41: 55 Când a flămânzit, în sfârşit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor Egiptenilor: Duceţi-vă la Iosif, şi faceţi ce vă va spune el.
41: 56 Foametea bântuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii, şi a vândut grâu Egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului.
41: 57 Şi din toate ţările venea lumea în Egipt, ca să cumpere grâu de la Iosif; căci în toate ţările era foamete mare.
