24: 2 Saul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul, şi s-a dus să caute pe David şi pe oamenii lui până pe stâncile ţapilor sălbatici.
24: 3 A ajuns la nişte stâne de oi, care erau lângă drum; şi acolo era o peşteră, în care a intrat să doarmă. David şi oamenii lui erau în fundul peşterii.
24: 4 Oamenii lui David i-au zis: Iată ziua în care Domnul îţi zice: Dau pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; fă-i ce-ţi va plăcea. David s-a sculat, şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul.
24: 5 După aceea, inima îi bătea, pentru că tăiase colţul hainei lui Saul.
24: 6 Şi a zis oamenilor săi: Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o aşa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.
24: 7 Cu aceste cuvinte David a oprit pe oamenii săi, şi i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peşteră, şi şi-a văzut înainte de drum.
24: 8 După aceea, David s-a sculat şi a ieşit din peşteră. El a început să strige atunci după Saul: Împărate, domnul meu! Saul s-a suit înapoi, şi David s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat.
24: 9 David a zis lui Saul: De ce asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?
24: 10 Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruţat, şi am zis: Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.
24: 11 Uite, părintele meu, uite colţul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ţi-am tăiat colţul hainei, şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate nici răzvrătire, şi că n-am păcătuit împotriva ta. Totuşi tu îmi întinzi curse, ca să-mi iei viaţa.
24: 12 Judece Domnul între mine şi tine, şi Domnul să mă răzbune pe tine; dar eu nu voi pune mâna pe tine.
24: 13 Răul de la cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine.
24: 14 Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti tu? Un câine mort, un purice.
24: 15 Domnul va judeca şi va hotărî între mine şi tine, El va vedea, El îmi va apăra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta.
24: 16 Când a sfârşit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: Glasul tău este, fiule David? Şi Saul a ridicat glasul şi a plâns.
24: 17 Şi a zis lui David: Tu eşti mai bun decât mine; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău.
24: 18 Tu îţi arăţi azi bunătatea cu care te porţi faţă de mine, căci Domnul mă dăduse în mâinile tale, şi nu m-ai omorât.
24: 19 Dacă întâlneşte cineva pe vrăjmaşul lui, îl lasă oare să-şi urmeze drumul în linişte? Domnul să-ţi răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta!
24: 20 Acum iată, ştiu că tu vei domni, şi că împărăţia lui Israel va rămâne în mâinile tale.
24: 21 Jură-mi dar pe Domnul că nu-mi vei nimici sămânţa mea după mine, şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu.
24: 22 David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David şi oamenii lui s-au suit în locul întărit.
