21: 2 Poporul a venit la Betel, şi a stat înaintea lui Dumnezeu până seara. Au ridicat glasul, au vărsat multe lacrimi,
21: 3 şi au zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce s-a întâmplat aşa ceva în Israel, să lipsească astăzi o seminţie întreagă din Israel?
21: 4 A doua zi, poporul s-a sculat dis-de-dimineaţă; au zidit acolo un altar, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire.
21: 5 Copiii lui Israel au zis: Cine dintre toate seminţiile lui Israel nu s-a suit la adunare înaintea Domnului? Căci făcuseră un jurământ mare împotriva oricui nu s-ar sui la Domnul la Miţpa, şi ziseseră: Să fie pedepsit cu moartea.
21: 6 Copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin, şi ziceau: Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel.
21: 7 Cum să facem rost de neveste celor ce au rămas cu viaţă, fiindcă am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre de neveste?
21: 8 Ei au zis deci: Este cineva dintre seminţiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul la Miţpa? Şi nimeni din Iabes din Galaad nu venise în tabără, la adunare.
21: 9 Au făcut numărătoarea poporului, şi nu era acolo nici unul din locuitorii din Iabes din Galaad.
21: 10 Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de ostaşi, dându-le porunca aceasta: Duceţi-vă, şi treceţi prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile şi copiii.
21: 11 Iată ce să faceţi: să nimiciţi cu desăvârşire orice bărbat şi orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat.
21: 12 Au găsit între locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcaseră cu bărbat, şi le-au adus în tabără la Silo, care este în ţara Canaanului.
21: 13 Toată adunarea a trimis soli să vorbească fiilor lui Beniamin care erau la stânca Rimon, şi să le vestească pacea.
21: 14 În timpul acela Beniamiţii s-au întors şi li s-au dat de neveste acelea pe care le lăsaseră cu viaţă din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule.
21: 15 Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în seminţiile lui Israel.
21: 16 Bătrânii adunării au zis: Cum să facem rost de neveste pentru cei rămaşi, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?
21: 17 Şi au zis: Cei ce au mai rămas din Beniamin, să-şi păstreze moştenirea, ca să nu se şteargă o seminţie din Israel.
21: 18 Dar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zicând: Blestemat să fie cine va da o nevastă unui Beniamit!
21: 19 Şi au zis: Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miază noapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem, şi la miază-zi de Lebona.
21: 20 Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: Duceţi-vă şi staţi la pândă în vii.
21: 21 Uitaţi-vă, şi când veţi vedea pe fetele din Silo ieşind să joace, să ieşiţi din vii, să vă luaţi fiecare câte o nevastă din fetele din Silo, şi să vă duceţi în ţara lui Beniamin.
21: 22 Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: Daţi-ni-le nouă, căci n-am luat câte o nevastă de fiecare în război. Nu voi li le-aţi dat: numai atunci, aţi fi vinovaţi.
21: 23 Fiii lui Beniamin au făcut aşa: şi-au luat neveste, după numărul lor, dintre jucătoarele pe care le-au răpit; apoi au plecat şi s-au întors în moştenirea lor; au zidit iarăşi, cetăţile, şi au locuit acolo.
21: 24 Şi în acelaşi timp copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare în seminţia lui şi în familia lui, şi s-a întors fiecare în moştenirea lui.
21: 25 Pe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea.
