11: 2 Şi când s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiaţi împrejur,
11: 3 şi ziceau: Ai intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur, şi ai mâncat cu ei.
11: 4 Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis:
11: 5 Eram în cetatea Iope; şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească, şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer, şi a venit până la mine.
11: 6 Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele şi păsările cerului.
11: 7 Şi am auzit un glas, care mi-a zis: Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.
11: 8 Dar eu am răspuns: Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.
11: 9 Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.
11: 10 Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer.
11: 11 Şi iată că îndată, trei oameni trimişi din Cezarea la mine, au stat la poarta casei, în care eram.
11: 12 Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m-au însoţit şi ei, şi am intrat în casa omului.
11: 13 El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui, şi zicându-i: Trimite la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru,
11: 14 care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta.
11: 15 Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca şi peste noi la început.
11: 16 Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.
11: 17 Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar, ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?
11: 18 După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, şi au zis: Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.
11: 19 Cei ce se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia, şi propovăduiau Cuvântul numai Iudeilor.
11: 20 Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena, care au venit în Antiohia, au vorbit şi Grecilor, şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.
11: 21 Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul.
11: 22 Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia.
11: 23 Când a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat, şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.
11: 24 Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul.
11: 25 Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul;
11: 26 şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâiaşi dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.
11: 27 În vremea aceea, s-au pogorât nişte proroci din Ierusalim la Antiohia.
11: 28 Unul din ei, numit Agab, s-a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.
11: 29 Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor, care locuiau în Iudea,
11: 30 ceea ce au şi făcut; şi au trimis acest ajutor la prezbiteri prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.
