10: 2 Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.
10: 3 Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: Cornelie!
10: 4 Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat, şi a răspuns: Ce este, Doamne? Şi îngerul i-a zis: Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.
10: 5 Trimite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru.
10: 6 El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.
10: 7 Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, şi un ostaş cucernic din aceia care-i slujeau în tot timpul;
10: 8 şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.
10: 9 A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.
10: 10 L-a ajuns foamea, şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească.
10: 11 A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.
10: 12 În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului.
10: 13 Şi un glas i-a zis: Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.
10: 14 Nicidecum, Doamne, a răspuns Petru. Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.
10: 15 Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.
10: 16 Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.
10: 17 Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă,
10: 18 şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.
10: 19 Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: Iată că te caută trei oameni;
10: 20 scoală-te, pogoară-te, şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimis.
10: 21 Petru deci s-a pogorât, şi a zis oamenilor acelora: Eu sunt acela, pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?
10: 22 Ei au răspuns: Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui, şi să audă cuvintele, pe care i le vei spune.
10: 23 Petru deci i-a chemat înăuntru, şi i-a găzduit.
10: 24 A doua zi, s-a sculat, şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase.
10: 25 Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui, şi i s-a închinat.
10: 26 Dar Petru l-a ridicat, şi a zis: Scoală-te, şi eu sunt om!
10: 27 Şi vorbind cu el, a intrat în casă, şi a găsit adunaţi pe mulţi.
10: 28 Ştiţi, le-a zis el, că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.
10: 29 De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat; vă întreb dar, cu ce gând aţi trimis după mine?
10: 30 Corneliu a răspuns: Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare,
10: 31 şi a zis: Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.
10: 32 Trimite dar la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare; când va veni el, îţi va vorbi.
10: 33 Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.
10: 34 Atunci Petru a început să vorbească, şi a zis: În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
10: 35 ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.
10: 36 El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel, şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.
10: 37 Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, începând din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan;
10: 38 cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
10: 39 Noi suntem martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn.
10: 40 Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate,
10: 41 nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El, după ce a înviat din morţi.
10: 42 Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.
10: 43 Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.
10: 44 Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.
10: 45 Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri.
10: 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:
10: 47 Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?
10: 48 Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.
