22: 2 Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:
22: 3 Eu sunt Iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinţilor noştri, şi am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi.
22: 4 Am prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei:
22: 5 Marele preot şi tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.
22: 6 Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.
22: 7 Am căzut la pământ, şi am auzit un glas, care-mi zicea: Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?
22: 8 Cine eşti, Doamne? am răspuns eu. Şi El mi-a zis: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti.
22: 9 Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, şi s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.
22: 10 Atunci am zis: Ce să fac, Doamne? Scoală-te, mi-a răspuns Domnul, du-te în Damasc, şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.
22: 11 Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine, m-au luat de mână, şi aşa am ajuns în Damasc.
22: 12 Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi Iudeii, care locuiesc în Damasc, îl vorbeau de bine.
22: 13 El mi-a zis: Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea! Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea, şi m-am uitat le el.
22: 14 El mi-a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit, şi să auzi cuvinte din gura Lui;
22: 15 căci Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile, pe care le-ai văzut şi auzit.
22: 16 Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.
22: 17 Şi mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în templu, am căzut într-o răpire sufletească;
22: 18 şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.
22: 19 Şi am zis: Doamne, ei ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine:
22: 20 şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi, şi păzeam hainele celor ce-l omorau.
22: 21 Atunci El mi-a zis: Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri
22: 22 Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul, şi au zis: Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!
22: 23 Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele, şi azvârleau cu ţărână în văzduh.
22: 24 Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui.
22: 25 Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului, care era de faţă: Vă este îngăduit să bateţi pe un Roman, care nu este osândit?
22: 26 La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului, şi a zis: Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.
22: 27 Şi când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: Spune-mi, eşti roman? Da, i-a răspuns el.
22: 28 Căpitanul a zis: Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta. Şi eu, a zis Pavel, sunt chiar născut Roman.
22: 29 Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie, au încetat să-l mai necăjească: ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut, pentru că-l legase.
22: 30 A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este pârât de Iudei, l-a dezlegat, şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, şi l-a pus înaintea lor.
