12: 2 şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
12: 3 Când a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. Erau zilele praznicului Azimelor.
12: 4 După ce l-a prins, şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşte să-l scoată înaintea norodului.
12: 5 Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
12: 6 În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă.
12: 7 Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: Scoală-te, iute! Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini.
12: 8 Apoi îngerul i-a zis: Încinge-te, şi leagă-ţi încălţămintele. Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: Îmbracă-te în haină, şi vino după mine.
12: 9 Petru a ieşit afară, şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.
12: 10 După ce au trecut de straja întâia şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, şi ea li s-a deschis singură; au ieşit, şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el.
12: 11 Când şi-a venit Petru în fire, a zis: Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său, şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul Iudeu.
12: 12 După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă, şi se rugau.
12: 13 A bătut la uşa care dădea în pridvor; şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.
12: 14 A cunoscut glasul lui Petru: şi de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.
12: 15 Eşti nebună! i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: Este îngerul lui.
12: 16 Petru însă bătea mereu. Au deschis, şi au rămas încremeniţi când l-au văzut.
12: 17 Petru le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă, şi a zis: Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor. Apoi a ieşit, şi s-a dus într-alt loc.
12: 18 Când s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a făcut Petru.
12: 19 Irod, după ce l-a căutat în toate părţile, şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori, şi a poruncit să-i omoare. În urmă s-a pogorât din Iudea la Cezarea, ca să rămână acolo.
12: 20 Irod era foarte mâniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într-un gând la el; şi după ce au câştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara lor se hrănea din ţara împăratului.
12: 21 Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc, şi le vorbea.
12: 22 Norodul a strigat: Glas de Dumnezeu, nu de om!
12: 23 Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi.
12: 24 Însă Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea.
12: 25 Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând cu ei pe Ioan, zis şi Marcu.
