4: 2 Însă Isus nu boteza El însuşi, ci ucenicii Lui.
4: 3 Atunci a părăsit Iudea, şi S-a întors în Galilea.
4: 4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
4: 5 a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
4: 6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.
4: 7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. Dă-Mi să beau, i-a zis Isus.
4: 8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.
4: 9 Femeia Samariteancă I-a zis: Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă? Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samaritenii.
4: 10 Drept răspuns, Isus i-a zis: Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau! tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.
4: 11 Doamne, I-a zis femeia, n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna aste adâncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?
4: 12 Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta, şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?
4: 13 Isus i-a răspuns: Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete.
4: 14 Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.
4: 15 Doamne, I-a zis femeia, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, şi să nu mai vin până aici să scot.
4: 16 Du-te, i-a zis Isus, de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici.
4: 17 Femeia I-a răspuns: N-am bărbat. Isus i-a zis: Bine ai zis că n-ai bărbat.
4: 18 Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.
4: 19 Doamne, I-a zis femeia, văd că eşti proroc.
4: 20 Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.
4: 21 Femeie, i-a zis Isus, crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
4: 22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la Iudei.
4: 23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
4: 24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.
4: 25 Ştiu, i-a zis femeia, că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.
4: 26 Isus i-a zis: Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.
4: 27 Atunci au venit ucenicii Lui, şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul nu I-a zis: Ce cauţi? sau: Despre ce vorbeşti cu ea?
4: 28 Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate, şi a zis oamenilor:
4: 29 Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?
4: 30 Ei au ieşit din cetate, şi veneau spre El.
4: 31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce, şi ziceau: Învăţătorule, mănâncă!
4: 32 Dar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare, pe care voi n-o cunoaşteţi.
4: 33 Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?
4: 34 Isus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, şi să împlinesc lucrarea Lui.
4: 35 Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.
4: 36 Cine seceră, primeşte o plată, şi strânge rod pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.
4: 37 Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: Unul seamănă, iar altul seceră.
4: 38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.
4: 39 Mulţi Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: Mi-a spus tot ce am făcut.
4: 40 Când au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.
4: 41 Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
4: 42 Şi ziceau femeii: Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.
4: 43 După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea.
4: 44 Căci El însuşi spusese că un proroc nu este preţuit în patria sa.
4: 45 Când a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.
4: 46 Isus S-a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav.
4: 47 Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s-a dus la El, şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.
4: 48 Isus i-a zis: Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi!
4: 49 Slujbaşul împărătesc I-a zis: Doamne, vino până nu moare micuţul meu.
4: 50 Du-te, i-a zis Isus, fiul tău trăieşte. Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus, şi a pornit la drum.
4: 51 Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.
4: 52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.
4: 53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: Fiul tău trăieşte. Şi a crezut el şi toată casa lui.
4: 54 Acesta este iarăşi al doilea semn, făcut de Isus, după ce S-a întors din Iudea în Galilea.
