12: 2 Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.
12: 3 Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.
12: 4 Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:
12: 5 De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?
12: 6 Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
12: 7 Dar Isus a zis: Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
12: 8 Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
12: 9 O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.
12: 10 Preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare şi pe Lazăr,
12: 11 căci din pricina lui mulţi Iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.
12: 12 A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
12: 13 a luat ramuri de finic, şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!
12: 14 Isus a găsit un măgăruş, şi a încălecat pe el, după cum este scris:
12: 15 Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.
12: 16 Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început; dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le împliniseră cu privire la El.
12: 17 Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.
12: 18 Şi norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.
12: 19 Fariseii au zis deci între ei: Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!
12: 20 Nişte Greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic,
12: 21 s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: Domnule, am vrea să vedem pe Isus.
12: 22 Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.
12: 23 Drept răspuns, Isus le-a zis: A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
12: 24 Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.
12: 25 Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică.
12: 26 Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
12: 27 Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice? Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!
12: 28 Tată, proslăveşte Numele Tău! Şi din cer, s-a auzit un glas, care zicea: L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!
12: 29 Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: Un înger a vorbit cu El!
12: 30 Isus a răspuns: Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
12: 31 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
12: 32 Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.
12: 33 Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.
12: 34 Norodul I-a răspuns: Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?
12: 35 Isus le-a zis: Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric, nu ştie unde merge.
12: 36 Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii. Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.
12: 37 Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
12: 38 ca să se împlinească vorba, pe care o spusese prorocul Isaia: Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?
12: 39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
12: 40 Le-a orbit ochii, şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.
12: 41 Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El.
12: 42 Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
12: 43 Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
12: 44 Iar Isus a strigat: Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.
12: 45 Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
12: 46 Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămână în întuneric.
12: 47 Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
12: 48 Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.
12: 49 Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
12: 50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile, pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.
