2: 2 Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui.
2: 3 Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: Nu mai au vin.
2: 4 Isus i-a răspuns: Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.
2: 5 Mama lui a zis slugilor: Să faceţi orice vă va zice.
2: 6 Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al Iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre.
2: 7 Isus le-a zis: Umpleţi vasele acestea cu apă. Şi le-au umplut până sus.
2: 8 Scoateţi acum, le-a zis El, şi aduceţi nunului. Şi i-au adus:
2: 9 Nunul, după ce a gustat apa făcută vin, el nu ştia de unde vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa, ştiau), a chemat pe mire,
2: 10 şi i-a zis: Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.
2: 11 Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galilea. El Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El.
2: 12 După aceea, S-a pogorât la Capernaum, împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui; şi acolo n-au rămas multe zile.
2: 13 Paştele Iudeilor erau aproape; şi Isus S-a suit la Ierusalim.
2: 14 În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezând jos.
2: 15 A făcut un bici de ştreanguri, şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor, şi le-a răsturnat mesele.
2: 16 Şi a zis celor ce vindeau porumbei: Ridicaţi acestea de aici, şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.
2: 17 Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.
2: 18 Iudeii au luat cuvântul, şi I-au zis: Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?
2: 19 Drept răspuns, Isus le-a zis: Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.
2: 20 Iudeii au zis: Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?
2: 21 Dar El le vorbea despre Templul trupului Său.
2: 22 Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea; şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus.
2: 23 Pe când era Isus în Ierusalim, la praznicul Paştelor, mulţi au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe care le făcea.
2: 24 Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi.
2: 25 Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre nici un om, fiindcă El însuşi ştia ce este în om.
