11: 2 Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei.
11: 3 Surorile au trimis la Isus să-i spună: Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav.
11: 4 Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.
11: 5 Şi Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr.
11: 6 Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;
11: 7 şi în urmă a zis ucenicilor: Haidem să ne întoarcem în Iudea.
11: 8 Învăţătorule, I-au zis ucenicii, acum de curând căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudea?
11: 9 Isus a răspuns: Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia;
11: 10 dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.
11: 11 După aceste vorbe, le-a zis: Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn.
11: 12 Ucenicii I-au zis: Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.
11: 13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.
11: 14 Atunci Isus le-a spus pe faţă: Lazăr a murit.
11: 15 Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.
11: 16 Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: Haidem să mergem şi noi să murim cu El!
11: 17 Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt.
11: 18 Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,
11: 19 Mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.
11: 20 Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.
11: 21 Marta a zis lui Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!
11: 22 Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.
11: 23 Isus i-a zis: Fratele tău va învia.
11: 24 Ştiu, I-a răspuns Marta, că va învia la înviere, în ziua de apoi.
11: 25 Isus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
11: 26 Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?
11: 27 Da, Doamne, I-a zis ea, cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.
11: 28 După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe sora sa Maria, şi i-a zis: A venit Învăţătorul şi te cheamă.
11: 29 Maria, cum a auzit, s-a sculat iute, şi s-a dus la El.
11: 30 Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.
11: 31 Iudeii, care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.
11: 32 Maria, când a ajuns unde era Isus, şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui, şi I-a zis: Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.
11: 33 Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe Iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui, şi S-a tulburat.
11: 34 Şi a zis: Unde l-aţi pus? Doamne, I-au răspuns ei, vino şi vezi.
11: 35 Isus plângea.
11: 36 Atunci Iudeii au zis: Iată cât îl iubea de mult!
11: 37 Şi unii din ei au zis: El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?
11: 38 Isus S-a înfiorat din nou în Sine, şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră.
11: 39 Daţi piatra la o parte, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.
11: 40 Isus i-a zis: Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?
11: 41 Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.
11: 42 Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.
11: 43 După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: Lazăre, vino afară!
11: 44 Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză, şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: Dezlegaţi-l, şi lăsaţi-l să meargă.
11: 45 Mulţi din Iudeii, care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
11: 46 Dar unii din ei s-au dus la Farisei, şi le-au spus ce făcuse Isus.
11: 47 Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au adunat Soborul, şi au zis: Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.
11: 48 Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni Romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.
11: 49 Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: Voi nu ştiţi nimic;
11: 50 oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?
11: 51 Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.
11: 52 Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.
11: 53 Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.
11: 54 De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre Iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
11: 55 Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească.
11: 56 Ei căutau pe Isus, şi vorbeau unii cu alţii în Templu: Ce credeţi? N-are să vină la praznic?
11: 57 Iar preoţii cei mai de seamă şi Fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.
