7: 2 Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult, şi care era bolnav pe moarte.
7: 3 Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai Iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.
7: 4 Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, şi au zis: Face să-i faci acest bine;
7: 5 căci iubeşte neamul nostru, şi el ne-a zidit sinagoga.
7: 6 Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu.
7: 7 De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.
7: 8 Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: Du-te! şi se duce; altuia: Vino! şi vine; şi robului meu: Fă cutare lucru! şi-l face.
7: 9 Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul, care mergea după El, şi a zis: Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.
7: 10 Când s-au întors acasă, trimişii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
7: 11 În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.
7: 12 Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
7: 13 Domnul, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, şi i-a zis: Nu plânge!
7: 14 Apoi S-a apropiat, şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau, s-au oprit. El a zis: Tinerelule, scoală-te, îţi spun!
7: 15 Mortul a şezut în capul oaselor, şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
7: 16 Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: Un mare proroc s-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.
7: 17 Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudea şi prin toate împrejurimile.
7: 18 Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.
7: 19 Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: Tu eşti Acela care are să vină, sau să aşteptăm pe altul?
7: 20 Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?
7: 21 Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.
7: 22 Şi, drept răspuns, le-a zis: Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
7: 23 Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.
7: 24 După ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt?
7: 25 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări, sunt în casele împăraţilor.
7: 26 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc.
7: 27 El este acela despre care este scris: Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.
7: 28 Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decât el.
7: 29 Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
7: 30 dar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
7: 31 Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?
7: 32 Seamănă cu nişte copii, care stau în piaţa, şi strigă unii către alţii: V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns.
7: 33 În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: Are drac.
7: 34 A venit Fiul omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.
7: 35 Totuşi Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.
7: 36 Un Fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa Fariseului, şi a şezut la masă.
7: 37 Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor,
7: 38 şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir.
7: 39 Când a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, şi-a zis: Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.
7: 40 Isus a luat cuvântul, şi i-a zis: Simone, am să-ţi spun ceva. Spune, Învăţătorule, I-a răspuns el.
7: 41 Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.
7: 42 Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?
7: 43 Simon I-a răspuns: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Isus i-a zis: Drept ai judecat.
7: 44 Apoi S-a întors spre femeie, şi a zis lui Simon: Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei.
7: 45 Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
7: 46 Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
7: 47 De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.
7: 48 Apoi a zis femeii: Iertate îţi sunt păcatele!
7: 49 Cei ce şedeau cu El la masă, au început să zică între ei: Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?
7: 50 Dar Isus a zis femeii: Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.
