15: 2 Şi Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: Omul acesta primeşte pe păcătoşi, şi mănâncă cu ei.
15: 3 Dar El le-a spus pilda aceasta:
15: 4 Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte?
15: 5 După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;
15: 6 şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi, şi le zice: Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.
15: 7 Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouă zeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.
15: 8 Sau care femeie, dacă are zece lei de argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte?
15: 9 După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, şi zice: Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem.
15: 10 Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.
15: 11 El a mai zis: Un om avea doi fii.
15: 12 Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine. Şi tatăl le-a împărţit averea.
15: 13 Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul, şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată.
15: 14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15: 15 Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
15: 16 Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni.
15: 17 Şi-a venit în fire, şi a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
15: 18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta,
15: 19 şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.
15: 20 Şi s-a sculat, şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult.
15: 21 Fiul i-a zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.
15: 22 Dar tatăl a zis robilor săi: Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare.
15: 23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim;
15: 24 căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit. Şi au început să se înveselească.
15: 25 Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
15: 26 A chemat pe unul din robi, şi a început să-l întrebe ce este.
15: 27 Robul acela i-a răspuns: Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.
15: 28 El s-a întărâtat de mânie, şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară, şi l-a rugat să intre.
15: 29 Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei;
15: 30 iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.
15: 31 Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău.
15: 32 Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit.
