9: 2 După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faţă înaintea lor.
9: 3 Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un înălbitor de pe pământ n-o poate da.
9: 4 Ilie li s-a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus.
9: 5 Petru a luat cuvântul, şi a zis lui Isus: Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.
9: 6 Căci nu ştia ce să zică, atât de mare spaimă îi apucase.
9: 7 A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!
9: 8 Îndată, ucenicii s-au uitat împrejur, şi n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.
9: 9 Pe când se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morţi.
9: 10 Ei au păstrat în ei lucrul acesta, şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi,
9: 11 Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: Pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie?
9: 12 El le-a răspuns: Ilie va veni întâi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.
9: 13 Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.
9: 14 Când au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebându-se cu ei.
9: 15 De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s-a mirat, şi a alergat la El să I se închine.
9: 16 El i-a întrebat: Despre ce vă întrebaţi cu ei?
9: 17 Şi un om din norod I-a răspuns: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut.
9: 18 Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi, şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.
9: 19 O neam necredincios! le-a zis Isus. Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.
9: 20 L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pământ, şi se zvârcolea făcând spumă la gură.
9: 21 Isus a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când îi vine aşa? Din copilărie, a răspuns el.
9: 22 Şi de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.
9: 23 Isus a răspuns: Tu zici: Dacă poţi! Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!
9: 24 Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!
9: 25 Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i-a zis: Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el.
9: 26 Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: A murit!
9: 27 Dar Isus l-a apucat de mână, şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.
9: 28 Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?
9: 29 Acest soi de draci, le-a zis El, nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.
9: 30 Au plecat de acolo, şi au trecut prin Galilea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.
9: 31 Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi zicea: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.
9: 32 Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, şi se temeau să-L întrebe.
9: 33 Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?
9: 34 Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.
9: 35 Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le-a zis: Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!
9: 36 Şi a luat un copilaş, şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe, şi le-a zis:
9: 37 Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
9: 38 Ioan I-a zis: Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.
9: 39 Nu-l opriţi, a răspuns Isus, căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.
9: 40 Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.
9: 41 Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.
9: 42 Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.
9: 43 Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,
9: 44 unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
9: 45 Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,
9: 46 unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
9: 47 Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,
9: 48 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
9: 49 Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.
9: 50 Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.
