19: 2 După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.
19: 3 Fariseii au venit la El, şi, ca să-L ispitească, I-au zis: Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?
19: 4 Drept răspuns, El le-a zis: Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască,
19: 5 şi a zis: De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup?
19: 6 Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.
19: 7 Pentru ce dar, I-au zis ei, a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire, şi s-o lase?
19: 8 Isus le-a răspuns: Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa.
19: 9 Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.
19: 10 Ucenicii Lui I-au zis: Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.
19: 11 El le-a răspuns: Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.
19: 12 Fiindcă sunt fameni, care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni, care au fost făcuţi fameni de oameni; şi sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.
19: 13 Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei, şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
19: 14 Şi Isus le-a zis: Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.
19: 15 După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
19: 16 Atunci s-a apropiat de Isus un om, şi I-a zis: Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?
19: 17 El i-a răspuns: De ce mă întrebi: Ce bine? Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.
19: 18 Care? I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: Să nu ucizi: să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;
19: 19 să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta; şi: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
19: 20 Tânărul I-a zis: Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?
19: 21 Dacă vrei să fii desăvârşit, i-a zis Isus, du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino, şi urmează-Mă.
19: 22 Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii.
19: 23 Isus a zis ucenicilor Săi: Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.
19: 24 Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.
19: 25 Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot, şi au zis: Cine poate, atunci să fie mântuit?
19: 26 Isus S-a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.
19: 27 Atunci Petru a luat cuvântul şi I-a zis: Iată că noi am lăsat tot, şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?
19: 28 Isus le-a răspuns: Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
19: 29 Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa veşnică.
19: 30 Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.
