1: 2 Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri.
1: 3 Spune-le dar: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor: şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor.
1: 4 Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele! Dar n-au ascultat şi n-au lut aminte la Mine, zice Domnul.
1: 5 Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau prorocii să trăiască veşnic?
1: 6 Totuşi cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei prorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors, şi au zis: Domnul oştirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!
1: 7 În a două zeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
1: 8 M-am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roşu, şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşii, murgi şi albi.
1: 9 Am întrebat: Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu? Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!
1: 10 Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: Aceştia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!
1: 11 Şi ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirţi, şi au zis: Am cutreierat pământul, şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!
1: 12 Atunci Îngerul Domnului a luat cuvântul, şi a zis: Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani?
1: 13 Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine.
1: 14 Şi îngerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: Strigă, şi zi: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion,
1: 15 şi sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate; căci Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.
1: 16 De aceea aşa vorbeşte Domnul: Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el, şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.
1: 17 Strigă din nou, şi zi: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mângâia iarăşi Sionul, va alege iarăşi Ierusalimul.
1: 18 Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne!
1: 19 Am întrebat îngerul, care vorbea cu mine: Ce înseamnă coarnele acestea? Şi el mi-a zis: Acestea sunt coarnele, care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.
1: 20 Domnul mi-a arătat patru fierari.
1: 21 Eu am întrebat: Ce vor să facă aceştia? Şi el a zis: Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceştia au venit să sperie, şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca să-i risipească locuitorii.
