8: 1 Domnul Dumnezeu mi-a trimis următoarea vedenie. Iată, era un coş cu poame coapte.
8: 2 El a zis: Ce vezi, Amos? Eu am răspuns: Un coş cu poame coapte. Şi Domnul mi-a zis: A venit sfârşitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta!
8: 3 În ziua aceea, cântecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tăcere o mulţime de trupuri moarte.
8: 4 Ascultaţi lucrul acesta, voi care mâncaţi pe cel lipsit, şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară!
8: 5 Voi, care ziceţi: Când va trece luna nouă, ca să vindem grâul, şi Sabatul ca să deschidem grânarele, să micşorăm efa şi să mărim siclul, şi să strâmbăm cumpăna ca să înşelăm?
8: 6 Apoi vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint, şi pe sărac pe o pereche de încălţăminte, şi vom vinde codina în loc de grâu.
8: 7 Domnul a jurat pe slava lui Iacov: Niciodată nu voi uita nici una din faptele lor!
8: 8 Nu se va cutremura ţara din pricina acestor mişelii, şi nu se vor jeli toţi locuitorii ei? Nu se va umfla toată ţara ca râul, ridicându-se şi pogorându-se iarăşi ca râul Egiptului?
8: 9 În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfinţească soarele la amiază, şi voi întuneca pământul ziua în amiaza mare.
8: 10 Vă voi preface sărbătorile în jale, şi toate cântările în bociri pentru morţi, voi acoperi toate coapsele cu saci şi voi face toate capetele pleşuve; voi arunca ţara într-o jale ca pentru un singur fiu, şi sfârşitul ei va fi ca o zi amară.
8: 11 Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.
8: 12 Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miază-noapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi.
8: 13 În ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase şi flăcăii.
8: 14 Ei, care jură acum pe păcatul Samariei, şi zic: Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane! Şi: Pe drumul Beer-Şebei! Vor cădea, şi nu se vor mai scula.