5: 2 Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!
5: 3 Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca nişte văduve.
5: 4 Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.
5: 5 Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire, şi când obosim, nu ne dau odihnă.
5: 6 Am întins mâna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.
5: 7 Părinţii noştri, care au păcătuit, nu mai sunt, iar noi le purtăm păcatele.
5: 8 Robii ne stăpânesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mâinile lor.
5: 9 Ne căutăm pâinea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.
5: 10 Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.
5: 11 Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
5: 12 Mai marii noştri au fost spânzuraţi de mâinile lor; Bătrânilor nu le-a dat nici o cinste.
5: 13 Tinerii au fost puşi să râşnească, şi copiii cădeau sub poverile de lemn.
5: 14 Bătrânii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cânte.
5: 15 S-a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.
5: 16 A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!
5: 17 Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii,
5: 18 este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.
5: 19 Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!
5: 20 Pentru ce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?
5: 21 Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăşi zile ca cele de odinioară!
5: 22 Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?
