38: 2 Ezechia s-a întors cu faţa la perete, şi a făcut Domnului următoarea rugăciune:
38: 3 Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată, şi am făcut ce este bine înaintea Ta! Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi.
38: 4 Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel:
38: 5 Du-te, şi spune lui Ezechia: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale.
38: 6 Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei; voi ocroti cetatea aceasta.
38: 7 Şi iată semnul din partea Domnului după care vei cunoaşte că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit:
38: 8 voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a pogorât soarele pe cadranul lui Ahaz. Şi soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se pogorâse.
38: 9 Cântarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii şi însănătoşirii lui.
38: 10 Ziceam: În cei mai buni ani ai vieţii mele trebuie să mă duc la porţile locuinţei morţilor! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalţi ani ai mei, care-mi mai rămân!
38: 11 Ziceam: Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii; nu voi mai vedea pe nici un om în locuinţa morţilor!
38: 12 Locuinţa mea este luată şi mutată de la mine, ca o colibă de păstori. Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător, care m-ar rupe din ţesătura lui. Până diseară îmi vei pune capăt.
38: 13 Am strigat până dimineaţa; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele! Până diseară îmi vei pune capăt.
38: 14 Ciripeam ca o rândunea, croncăneam ca un cocor, şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer: Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!
38: 15 Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m-a ascultat. Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ce am fost întristat astfel.
38: 16 Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.
38: 17 Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
38: 18 Căci nu locuinţa morţilor Te laudă, nu moartea Te măreşte, şi cei ce s-au pogorât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta.
38: 19 Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioşia Ta.
38: 20 Domnul m-a mântuit! De aceea, în toate zilele vieţii noastre vom suna din coardele instrumentelor noastre, în Casa Domnului.
38: 21 Isaia zisese: Să se aducă o turtă de smochine, şi s-o întindă peste bubă; şi Ezechia va trăi.
38: 22 Şi Ezechia zisese: După ce semn voi cunoaşte că mă voi sui la Casa Domnului?
