15: 2 Poporul se suie la templu şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plângă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba toate capetele sunt rase, şi toate bărbile sunt tăiate.
15: 3 Pe uliţe, sunt încinşi cu saci, pe acoperişuri şi în pieţe, totul geme, şi se topesc plângând.
15: 4 Hesbonul şi Eleale ţipă de li se aude glasul până la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.
15: 5 Îmi plânge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la Eglat-Şelişia; căci suie, plângând, suişul Luhitului, şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.
15: 6 Căci apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa, şi nu mai este nici un fir verde.
15: 7 De aceea strâng ce le mai rămâne, şi îşi strămută averile dincolo de pârâul sălciilor.
15: 8 Căci ţipetele înconjură hotarele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim, şi urletele lui răsună până la Beer-Elim.
15: 9 Apele Dimonului sunt pline de sânge, şi voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpaţi ai Moabului, împotriva rămăşiţei din ţară.
