6: 1 Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,
6: 2 dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,
6: 3 fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te, căci ai căzut în mâna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ, şi stăruie de el.
6: 4 Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!
6: 5 Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului, şi ca pasărea din mâna păsărarului
6: 6 Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!
6: 7 Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân;
6: 8 totuşi îşi pregăteşte hrana vara, şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului.
6: 9 Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău?
6: 10 Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!
6: 11 Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.
6: 12 Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,
6: 13 clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.
6: 14 Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într-una, şi stârneşte certuri.
6: 15 De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.
6: 16 Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sunt urâte:
6: 17 ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
6: 18 inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău,
6: 19 martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.
6: 20 Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale:
6: 21 leagă-le necurmat la inimă, atârnă-le de gât.
6: 22 Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare!
6: 23 Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.
6: 24 Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.
6: 25 N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
6: 26 Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine, şi femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump.
6: 27 Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele?
6: 28 Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?
6: 29 Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.
6: 30 Hoţul nu este urgisit când fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;
6: 31 Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.
6: 32 Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
6: 33 Nu va avea decât rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.
6: 34 Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n-are milă în ziua răzbunării;
6: 35 nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.