8: 2 Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspântii,
8: 3 şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:
8: 4 Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
8: 5 Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!
8: 6 Ascultaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
8: 7 Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!
8: 8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat nici sucit în ele.
8: 9 Toate sunt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.
8: 10 Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul, şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump.
8: 11 Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
8: 12 Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
8: 13 Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.
8: 14 De la mine vine sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
8: 15 Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci drepte.
8: 16 Prin mine cârmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pământului.
8: 17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
8: 18 Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
8: 19 Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
8: 20 Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
8: 21 ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu vistieriile.
8: 22 Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
8: 23 Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.
8: 24 Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
8: 25 am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,
8: 26 când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
8: 27 Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului,
8: 28 când a pironit norii sus, şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,
8: 29 când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului,
8: 30 eu eram meşterul Lui, la lucru lângă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui,
8: 31 jucând pe rotocolul pământului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
8: 32 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele!
8: 33 Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
8: 34 Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.
8: 35 Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.
8: 36 Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.
