29: 2 Când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme.
29: 3 Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea.
29: 4 Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte.
29: 5 Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ sub paşii lui.
29: 6 În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură.
29: 7 Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă.
29: 8 Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia.
29: 9 Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face.
29: 10 Oamenii setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa.
29: 11 Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.
29: 12 Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi.
29: 13 Săracul şi asupritorul se întâlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amândoi,
29: 14 Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.
29: 15 Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.
29: 16 Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea.
29: 17 Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului.
29: 18 Când nu este nici o descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; dar ferice de poporul care păzeşte legea!
29: 19 Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n-ascultă.
29: 20 Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el.
29: 21 Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu.
29: 22 Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate.
29: 23 Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.
29: 24 Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic.
29: 25 Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.
29: 26 Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.
29: 27 Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.
