20: 2 Frica pe care o insuflă împăratul este ca răcnetul unui leu, cine îl supără, păcătuieşte împotriva sa însuşi.
20: 3 Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.
20: 4 Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!
20: 5 Sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele.
20: 6 Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?
20: 7 Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!
20: 8 Împăratul, care stă pe scaunul de domnie al dreptăţii, risipeşte orice rău cu privirea lui.
20: 9 Cine poate zice: Mi-am curăţit inima, sunt curat de păcatul meu?
20: 10 Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri, sunt o scârbă înaintea Domnului.
20: 11 Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană.
20: 12 Urechea care aude, şi ochiul care vede, şi pe una şi pe celălalt, Domnul le-a făcut.
20: 13 Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii, şi te vei sătura de pâine.
20: 14 Rău! Rău! zice cumpărătorul, şi plecând, se fericeşte.
20: 15 Este aur şi sunt multe mărgăritare; dar buzele înţelepte sunt un lucru scump.
20: 16 Ia-i haina, căci s-a pus chezaş pentru altul; şi ţine-l zălog pentru alţii.
20: 17 Pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.
20: 18 Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuinţă.
20: 19 Cine umblă cu bârfe dă pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţine gura să nu te amesteci.
20: 20 Dacă cineva blestemă pe tatăl său şi pe mama sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunericului.
20: 21 O moştenire repede câştigată de la început, nu va fi binecuvântată la sfârşit.
20: 22 Nu zice: Îi voi întoarce eu răul! Nădăjduieşte în Domnul, şi El te va ajuta.
20: 23 Domnul urăşte două feluri de greutăţi, şi cântarul mincinos nu este un lucru bun.
20: 24 Domnul îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa?
20: 25 Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfântă, şi abia după ce a făcut juruinţa să se gândească.
20: 26 Un împărat înţelept vântură pe cei răi, şi trece cu roata peste ei.
20: 27 Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor.
20: 28 Bunătatea şi credincioşia păzesc pe împărat, şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate.
20: 29 Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrânilor sunt perii albi.
20: 30 Mijloacele de vindecare pentru cel rău sunt bătăile şi vânătăile până la rană.
