2: 2 dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
2: 3 dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere,
2: 4 dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară,
2: 5 atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
2: 6 Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
2: 7 El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.
2: 8 Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.
2: 9 Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine.
2: 10 Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;
2: 11 chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,
2: 12 ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate;
2: 13 de cei ce părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase;
2: 14 care se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate,
2: 15 care umblă pe cărări strâmbe, şi apucă pe drumuri sucite;
2: 16 ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare,
2: 17 care părăseşte pe bărbatul tinereţii ei, şi uită legământul Dumnezeului ei.
2: 18 Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:
2: 19 nici unul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii.
2: 20 De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
2: 21 Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea;
2: 22 dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.
