16: 1 Planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.
16: 2 Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel ce cercetează duhurile este Domnul.
16: 3 Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile.
16: 4 Domnul a făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii.
16: 5 Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.
16: 6 Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate de la rău.
16: 7 Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui.
16: 8 Mai bine puţin, cu dreptate, decât mari venituri, cu strâmbătate.
16: 9 Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.
16: 10 Hotărâri dumnezeieşti sunt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă.
16: 11 Cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.
16: 12 Împăraţilor le este scârbă să facă rău, căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie.
16: 13 Buzele neprihănite sunt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe cel ce vorbeşte cu neprihănire.
16: 14 Mânia împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s-o potolească.
16: 15 Seninătatea feţei împăratului este viaţa, şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de primăvară.
16: 16 Cu cât mai mult face câştigarea înţelepciunii decât a aurului! Cu cât este mai de dorit câştigarea priceperii decât a argintului!
16: 17 Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale.
16: 18 Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii.
16: 19 Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decât să împarţi prada cu cei mândri.
16: 20 Cine cugetă la Cuvântul Domnului, găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit.
16: 21 Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa.
16: 22 Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor.
16: 23 Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea când vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.
16: 24 Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase.
16: 25 Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.
16: 26 Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.
16: 27 Omul stricat pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins.
16: 28 Omul neastâmpărat stârneşte certuri, şi pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni.
16: 29 Omul asupritor amăgeşte pe aproapele său, şi-l duce pe o cale, care nu este bună.
16: 30 Cine închide ochii, ca să se dedea la gânduri stricate, cine-şi muşcă buzele, a şi săvârşit răul.
16: 31 Perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii.
16: 32 Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.
16: 33 Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul.