15: 2 Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie.
15: 3 Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni.
15: 4 Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul.
15: 5 Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept.
15: 6 În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în câştigurile celui rău este tulburare.
15: 7 Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată.
15: 8 Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.
15: 9 Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire.
15: 10 Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri.
15: 11 Locuinţa morţilor şi Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor!
15: 12 Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi.
15: 13 O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit.
15: 14 Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie.
15: 15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.
15: 16 Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare!
15: 17 Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură.
15: 18 Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.
15: 19 Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită.
15: 20 Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa.
15: 21 Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept.
15: 22 Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.
15: 23 Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!
15: 24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să-l abată de la locuinţa morţilor, care este jos.
15: 25 Domnul surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarele văduvei.
15: 26 Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.
15: 27 Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi.
15: 28 Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi.
15: 29 Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi.
15: 30 O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele.
15: 31 Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor.
15: 32 Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.
15: 33 Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei.
