13: 2 Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de silnicie.
13: 3 Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.
13: 4 Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură.
13: 5 Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât şi se acoperă de ruşine.
13: 6 Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului.
13: 7 Unul face pe bogatul, şi n-are nimic, altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii,
13: 8 Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n-ascultă mustrarea.
13: 9 Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge.
13: 10 Prin mândrie se aţâţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.
13: 11 Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte.
13: 12 O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă.
13: 13 Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit.
13: 14 Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii.
13: 15 O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă.
13: 16 Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia.
13: 17 Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire.
13: 18 Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.
13: 19 Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât să se lase de rău.
13: 20 Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.
13: 21 Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.
13: 22 Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit.
13: 23 Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor.
13: 24 Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată.
13: 25 Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă.
