12: 1 Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea, este prost.
12: 2 Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osândeşte pe cel plin de răutate.
12: 3 Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina.
12: 4 O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui.
12: 5 Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate, dar sfaturile celor răi nu sunt decât înşelăciune.
12: 6 Cuvintele celor răi sunt nişte curse ca să verse sânge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte.
12: 7 Cei răi sunt răsturnaţi, şi nu mai sunt, dar casa celor neprihăniţi rămâne în picioare!
12: 8 Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit.
12: 9 Mai bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă, decât să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca.
12: 10 Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă.
12: 11 Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte.
12: 12 Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte.
12: 13 În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc.
12: 14 Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi, şi fiecare primeşte după lucrul mâinilor lui.
12: 15 Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile.
12: 16 Nebunul îndată îşi dă pe faţă mânia, dar înţeleptul ascunde ocara.
12: 17 Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune.
12: 18 Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare.
12: 19 Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.
12: 20 Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.
12: 21 Nici o nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit, dar cei răi sunt năpădiţi de rele.
12: 22 Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.
12: 23 Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.
12: 24 Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va plăti bir.
12: 25 Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.
12: 26 Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire.
12: 27 Leneşul nu-şi frige vânatul, dar comoara de preţ a unui om este munca.
12: 28 Pe cărarea neprihănirii este viaţa, şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte.